Saturday, August 31, 2013

Another Pilgrim's Guide to Mount Athos

We have been to Mount Athos during this year's Easter celebrations [2013], so we have some useful tips from the journey.
Car route we have chosen: entering Greece from Bulgaria via Kulata, following Serres, and then the highway to Thessaloniki, near the town changing the highway to Kavala and following the Stavros exit, then straight "down and up" to Ouranoupoli, for it is a difficult path, with many bends, ups and downs.



Here is Ouranoupoli at night, a touristic small town, with a rich nightlife, with lots of terraces, hotels and restaurants, as opposite with Mount Athos nightlife of vigil, solitude, fasting and some austere living conditions.


All the prices below are approximate and are valid for May 2013.
We stayed overnight at a local hotel, 3 in a room with bathroom for about 30 EUR. There are many offers and a few english speakers... But... insisting is the key.


Almost everyone sleeps in the morning at 7am, when we went to the Pilgrim's Bureau to get our Diamonitirion. We paid 25 EUR or 10 EUR [for students] for the paper. Before 8am we had our Athos passport, and went to buy boat tickets.


Be careful at the boat type: there are small speed boats before the Ferry and they are more expensive... Ferry from 9:45 is the cheapest that you can get [7.5 EUR, one way], and is chosen by most people.


Then, we take the Ferry from 9:45 [Axion Estin - It is Truly Meet], and leave Ouranoupoli for a two hours sea trip to Daphne Athos port.


After a long journey, we arrive to Daphne Port.


We wonder why some people are running towards an unknown direction... A few seconds later we figure out that two buses are waiting for us, obviously, filled with pilgrims eager to get to Karyes. Finally, we crowd into a bus, and travel for less than an hour. Tickets [3.5 EUR, one way] are sold by two people which get on the bus at a time.


From Karies you can pick a bus-taxi to one of the monasteries or you can walk...


And this is where the pilgrimage begins... to another land that has nothing to deal with money, cameras, or technology. Far away from earthly things but living with them, having the mind to the eternal ones. Is just the spirit of ascetics over time, the same Spirit as on Pentecost.

Thursday, February 14, 2013

Biblia Ortodoxa in format PDB

A fost realizată conversia textului Sfintei Scripturi în formatul PDB, specific dispozitivelor:
Palm OS
De asemenea, un smartphone cu Android OS poate citi acest format prin intermediul aplicației gratuite:
Quick Bible
Mai jos se găsește fișierul:
https://www.sugarsync.com/pf/D7048063_62860080_692568

Monday, May 14, 2012

Scrisoarea Batranului Porfirie

Iubitii mei fii duhovnicesti,
acum, cand mintea-mi este inca intreaga, vreau sa va dau cateva sfaturi. De mic copil ma aflam tot in pacate. Cand m-a trimis maica mea sa pazesc vitele pe munte - caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copii sai -, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul (Colibasul). Si l-am indragit foarte mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung, ca un copil ce eram de doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi mai amintesc prea bine. Si vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia, in Muntele Athos si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult; simteam o mare iubire pentru Dumnezeu si petreceam foarte bine. Insa, cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru pacatele mele, m-am imbolnavit foarte rau. Atunci Batranii mei m-au povatuit sa ma duc la parintii mei, in satul meu, la Sfantul Ioan din Evvia.
Si, desi de mic copil facusem pacate multe, cand m-am intors in lume am continuat a face pacate care, pana astazi, s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a socotit bun si acum toti spun ca sunt sfant. Eu insa, simt ca sunt cel mai pacatos om din lume. Cate mi le-am amintit, desigur le-am marturisit si stiu ca Dumnezeu mi le-a iertat pe cele marturisite, insa acum simt ca si pacatele mele sufletesti sunt foarte multe, asa ca va rog pe voi, cei care m-ati cunoscut, sa va rugati pentru mine, fiindca si eu, cat am trait, m-am rugat cu multa smerenie pentru voi. Iar acum, ca ma indrept spre cer, cred ca Dumnezeu ma va intreba:
Ce cauti tu aici?
Iar eu Ii voi spune:
Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, aceea sa mi se faca mie.
Mai departe nu stiu ce va fi. Imi doresc insa sa lucreze iubirea lui Dumnezeu.
Si intotdeauna ma rog ca fiii mei duhovnicesti sa-L iubeasca pe Dumnezeu, Care este totul, ca sa ne invredniceasca sa intram in nezidita Sa Biserica de pe pamant. Fiindca de aici trebuie sa pornim.
Eu intotdeauna m-am straduit sa citesc imnele Bisericii, Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor nostri si ma rog ca si voi sa faceti acelasi lucru. Eu m-am straduit, cu darul lui Dumnezeu, sa ma apropii de Dumnezeu si ma rog ca si voi sa faceti acelasi lucru. Va rog pe toti sa ma iertati pentru toate cu cate v-am necajit.
(Ieromonah Porfirie, Kafsokalivia, 4/17 iunie 1991 - aceasta scrisoare a fost dictata de batran unui ucenic inainte cu 6 luni de a trece la cele vesnice)

Tuesday, February 14, 2012

Elder Porphyrios - A Christian must first become a poet

Whoever wants to become a Christian must first become a poet. That's what it is! You must suffer. You must love and suffer--suffer for the one you love. Love makes effort for the loved one. She runs all through the night; she stays awake; she stains her feet with blood in order to meet her beloved. She makes sacrifices and disregards all impediments, threats, and difficulties for the sake of the loved one. Love towards Christ is something even higher, infinitely higher.

And when we say 'love', we don't mean the virtues that we will acquire, but the heart that is pervaded by love towards Christ and others. We need to turn everything in this direction. Do we see a mother with her child in her arms and bending to give the child a kiss, her heart overflowing with emotion? Do we notice how her face lights up as she holds her little angel? These things do not escape a person with love of God. He sees them and is impressed by them and he says, 'If only I had those emotions towards my God, towards my Holy Lady and our saints!' Look, that's how we must love Christ our God. You desire it, you want it, and with the grace of God you acquire it.
http://www.goodreads.com/author/quotes/714435.Ger_n_Porphyrios
Elder Porphyrios, Wounded By Love

Sunday, June 26, 2011

Geronda Porphyrios the Kapsokalivite - Open your hearts to God

To those who are distrustful, who doubt and dispute and use only the faculty of reason and are not open to God, God does not show himself. God does not enter locked souls; He does not force an entrance.

Sunday, April 17, 2011

Pilda stareţului Varlaam - despre cei trei prieteni

Cei ce iubesc frumuseţea vieţii acesteia şi se desfătează cu îndulcirea ei, ca şi cei ce cinstesc mai mult cele stricăcioase şi slabe, decât pe cele ce vor să fie şi nestrămutate, asemenea sunt unui om, care avea trei prieteni, din care, pe doi mult îi cinstea şi se ţinea de dragostea lor, până şi la moarte se silea pentru dânşii şi la primejdie a intra, pentru ei era gata, iar pentru al treilea, multă nepurtare de grijă avea, nici la cinste, nici la dragoste cuvioasă, pe acela, vreodată, învrednicindu-l, ci puţină şi de nimic şi făţarnică dragoste avea către dânsul. Iar, într-una din zile, au venit nişte înfricoşători şi groaznici ostaşi, sârguindu-se cu multă grabă ca să-l ducă pe acela la împărat, să dea seamă pentru o datorie de mulţi talanţi. Deci, nepricepându-se acela, căuta pe cineva ca să-i ajute lui la acea judecată straşnică a împăratului. Drept aceea, a zis către cel mai întâi, decât toţi şi mai de aproape prieten al său: "Acum, cu adevărat, îmi trebuie ajutor, în ziua aceasta, la primejdia ce m-a cuprins; deci, cu ce făgăduieşti să-mi ajuţi mie acum ? Şi care îmi este mie nădejdea de la tine, preaiubitule ?" Iar el, răspunzându-i, a zis: "Nu-ţi sunt ţie prieten, omule, nici nu ştiu cine eşti, alţi prieteni am eu, cu care împreună mi se cade astăzi a mă veseli. Însă, iată, îţi dau ţie două haine, ca să le ai pe calea unde mergi, pe care niciodată nu-ţi voi fi de folos. Dar, altă nădejde să nu aştepţi de la mine". Deci, acestea auzindu-le, acela a deznădăjduit să mai ia vreun ajutor de la dânsul. Ducându-se apoi, la celălalt prieten al său, a zis: "Oare, îţi aduci aminte, o, prietene, de câtă cinste te-ai îndulcit de la mine ? Iată, astăzi, căzând în necaz şi în primejdie mare, am trebuinţă de un ajutor. Deci, cu ce poţi să-mi ajuţi mie acum ?" Iar el a zis: "Nu sunt liber, ca să mă nevoiesc astăzi cu tine, pentru că eu însumi sunt în grijă şi în ispită şi în necaz. Dar, voi merge împreună cu tine puţin, măcar că de nici un folos nu-ţi pot fi ţie şi degrabă mă voi întoarce acasă şi mă voi îngriji de ale mele". Şi astfel, omul, întorcându-se cu deşarte mâini şi de acolo, nu se dumirea şi se defăima pe sine, pentru nefolositoarele osteneli, pe care şi le dăduse pentru dragostea lor. S-a mai dus, încă, şi la al treilea prieten, pe care niciodată nu-l cinstise, nici îi slujise lui, nici la împărtăşirea veseliei sale nu-l chemase şi a zis către dânsul, cu faţa ruşinată şi tristă: "Nu pot să-mi deschid gura către tine, ştiind bine că nu-ţi aduci aminte de mine, să-ţi fi făcut eu, cândva, vreun bine, sau să fi avut vreun semn de prietenie spre tine. Dar, de vreme ce un mare necaz m-a ajuns pe mine, şi, de la ceilalţi prieteni ai mei, neaflând nici o nădejde de scăpare, am venit la tine ca să mă rog, de-ţi este cu putinţă, să-mi dai mie un cât de mie ajutor, te rog, nu te lepăda de mine, ţinând minte răutatea mea". Iar el, a zis, cu lină şi veselă faţă: "Adevărat, prieten al meu apropiat, te mărturisesc pe tine, că-mi eşti şi, neuitând acea puţină facere de bine a ta, cu dobândă, astăzi, ţi-o voi da ţie. Deci, nu te teme, nici nu te înspăimânta, că eu voi merge înaintea ta. Eu voi ruga pe împăratul pentru tine şi nu te va da în mâinile vrăjmaşilor tăi. Îndrăzneşte dar, prietene şi nu te mâhni". Atunci el, umilindu-se, zicea cu lacrimi: "Vai mie, de care lucru să mă plâng mai întâi ? Să-mi defăimez deşarta mea miloslivire şi dragoste, pe care le-am avut faţă de nerecunoscătorii mei prieteni sau să-mi defăimez uşurătatea mea, de suflet vătămătoare, pe care am arătat-o spre acest adevărat şi de aproape prieten al meu ?" Iar tâlcuirea acestui cuvânt este: Cel dintâi prieten este pierzătoarea bogăţie de averi, adică, iubirea de aur, pentru care omul, în noian de primejdii cade şi multe chinuri suferă. Iar când vine ceasul cel de pe urmă, al morţii, nimic din toate acelea nu ia împreună cu sine, fără numai două haine la îngropare, cămaşa şi haina cea de deasupra. Iar celalalt prieten întruchipează prieteniile rele, de care, cu împătimire fiind lipiţi, cu anevoie va putea cineva a se smulge de la ele, nebăgând în seamă nici sufletul, nici trupul, iar în ceasul morţii, nici un folos nu ia cineva de la ele, fără numai doar că până la groapă îl petrec pe om. Şi aşa, degrabă întorcându-se, se, apucă de ale lor griji şi ispite, ba încă îl şi uită pe prietenul lor, după ce-l acoperă în mormânt. Iar cel de-al treilea prieten, cel nebăgat în seamă, neapropiat, urât şi nesuferit este ceata faptelor bune, adică: credinţa, nădejdea, dragostea, milostenia, iubirea de oameni şi celelalte fapte bune, care pot să-ţi ajute ţie, când ieşi din trup şi să roage pe Dumnezeu pentru tine şi să te izbăvească de la vrăjmaşii vămilor celor cumplile, care ne cer nouă seamă în văzduh şi caută groaznic să ne apuce. Acesta este prietenul cel cu bună cunoaştere, care îşi aduce aminte chiar şi de puţina noastră facere de bine şi cu dobândă ne dă nouă toate.
[Proloagele Vol. 2, Aprilie 16]

Thursday, February 10, 2011

Avva egipteanul - din toate lucrurile sa facem o parte și pentru Hristos

Se cade celui ce iubește pe Hristos, din toate lucrurile să facă o parte și pentru Hristos.
Când vei avea pâine bună să o cruți, pentru cei bolnavi, iar tu să mănânci pâine cu tărâțe, pentru Hristos.
De vei bea vin, să torni într-însul puțin oțet și să zici: Pentru Hristos, Cel ce a primit oțet. De vei mânca orice fel de poame, să nu te saturi, ci sa lași puțin, zicând: Aceasta-i partea lui Hristos.
De-ți vei avea căpătâiul moale, să-l lași deoparte și piatră să-ti pui, sub cap, pentru Hristos.
De-ți va fi ție frig, când dormi, să rabzi, zicând: "Unii nu dorm deloc".
Dacă te-ar vorbi de rău cineva pe tine, să taci, pentru Hristos, zicând întru tine: Și pe El, pentru mine, L-au vorbit de rău.
De-ți vei fierbe ție zeama, apoi să o lași nefiartă puțin, ca să nu-ți fie dulce la mâncare și să zici: Alții, vrednici fiind, nici pâine nu mănâncă, cu atât mai mult, eu, nevrednicul, cum să mănânc zeamă bună, vrednic fiind a mânca cenușă și țărână. Și, în toată mâncarea ta, tu totdeauna puțină cenușă să amesteci.
Iar la lucru, cu osteneală și cu smerenie să petreci, cugetând totdeauna, cum au viețuit Sfinții.
Iar cand va veni sfârșitul și ne va afla pe noi întru smerenie și grijă, atunci vom afla odihnă. De-ți va zice ție gândul tău că, în zi de praznic, bucate mai bune să faci, să nu-l asculți pe el, că nu trebuie să prăznuiești păgânește, că bucatele monahului sunt plânsul și lacrimile.
De vei auzi că te urăște pe tine cineva și te clevetește, să-i trimiți lui și să-i dai un mic dar, dupa puterea ta, încât, cu îndrazneală să poți zice în ziua Judecății: Iarta-ne nouă, Stăpâne, greșelile noastre, precum și noi iertam greșiților noștri.
De ar veni la tine cineva și îl vei vedea pe el de departe, stai la rugăciune și zi: Doamne, Iisuse Hristoase, izbavește-ne pe noi de clevetiri și cu pace să slobozești pe fratele acesta din acest loc.
De te vei lenevi a te scula noaptea la Utrenie, apoi să nu dai mancare trupului tău, că scris este: Cel ce nu lucrază, să nu mănânce, afară de boală ți de osteneală mare. Dar și de la cel bolnav si ostenit, cere Dumnezeu rugăciuni duhovnicești, ca acelea și fără trup se pot aduce lui Dumnezeu.
De ai clevetit pe fratele tău și te mustră cugetul, mergi de te închină lui până la pământ și zi: Iarta-mă, părinte, mă rog că te-am clevetit, pentru că moartea sufletului este clevetirea.
De-ți va aduce ție vreun frate, din dragoste, un dar, și-l știi că este mai sărac decât tine, să-i dai mai mult decat darul acela, zicând: Iarta-mă, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti rasplateasca cu bună plată.
De vei cerceta viețile Sfinților Părinți, atunci să începi și tu, chemând numele Domnului, ca să te întărească pe tine.
Și de ești bun, atunci să suferi ostenelile pe care le-ai început, dând slavă lui Dumnezeu, iar de nu le săvârșești, atunci să-ți ocăraști neputința și să-ți cunoști netrebnicia și să-ți smerești gândul tău, ca un ticalos și leneș. Și neîncetat să-ți mustri sufletul tău totdeauna, că atâtea a început și nu le-a sfârșit.
Iar de ai facut păcate trupești, să nu mai gândești cum le-ai facut pe ele, că se spurcă sufletul tău, ci, mai vartos, roagă pe Hristos, zicând: Doamne, Tu le știi pe ele și Tu de vei voi, le vei curăți pe ele, căci eu nu cutez nici a gândi la ele.
Iar de cunoști că te cercetează Dumnezeu pe tine, atunci să nu ți se înalțe inima ta, ci, mai mult, să zici: Pentru neputința si slăbiciunea mea, Dumnezeu face milă cu mine, ca sa rabd și să nu ma slăbesc. Că de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Său de la tine si vei pieri.
Dacă războiul desfrânării iți aprinde inima, să cercetezi de unde este începutul acestei lupte lăuntrice și să te îndreptezi; fie că va fi din multă mâncare sau băutură sau somn sau din mândria pe care o ai in tine, că ai fi mai bun decat mulți alții și slujești lui Dumnezeu sau de ai osândit pe cineva că a greșit, pentru că afară de aceste pricini, nu se începe războiul desfrânării întru oameni; și de-ți vei înfrâna pantecele și nu vei osândi pe nimeni de greșeală și de nu vei avea în tine gânduri că, adică, bine viețuiești și că placut este lucrul tău lui Dumnezeu, de te vei păzi de acestea, se va duce la tine războiul desfrânării.
De vei da cuiva vreun ban cu dragoste, iar, mai pe urmă, te vei mâhni în gandul tău, zicând că mult i-ai dat lui, tu să nu asculți gândurile tale, că dracești sunt.
Și, pe cât poți, în sărăcie și în lipsă să petreci, ca mai vârtos să ai trebuință să fii de toți ajutat.
[Cuvânt pentru monahi - Proloagele Vol. 1, Februarie 10]

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

Fr. Rafail Noica - About St. Silouan's words / Despre cuvintele Sf. Siluan Atonitul
Click 'Watch on YouTube' for more options

More videos on otElders YouTube channel


Fr. Rafail Noica - Death does not exist [Fr. Sophrony Sakharov] / Moartea nu exista


Fr. Ioanichie Balan - End of the World / Sfarsitul lumii


If don't have a PayPal account, you can click 'Continue' on the next page.

 
Powered by Blogger