Avva egipteanul - din toate lucrurile sa facem o parte și pentru Hristos

Se cade celui ce iubește pe Hristos, din toate lucrurile să facă o parte și pentru Hristos.
Când vei avea pâine bună să o cruți, pentru cei bolnavi, iar tu să mănânci pâine cu tărâțe, pentru Hristos.
De vei bea vin, să torni într-însul puțin oțet și să zici: Pentru Hristos, Cel ce a primit oțet. De vei mânca orice fel de poame, să nu te saturi, ci sa lași puțin, zicând: Aceasta-i partea lui Hristos.
De-ți vei avea căpătâiul moale, să-l lași deoparte și piatră să-ti pui, sub cap, pentru Hristos.
De-ți va fi ție frig, când dormi, să rabzi, zicând: "Unii nu dorm deloc".
Dacă te-ar vorbi de rău cineva pe tine, să taci, pentru Hristos, zicând întru tine: Și pe El, pentru mine, L-au vorbit de rău.
De-ți vei fierbe ție zeama, apoi să o lași nefiartă puțin, ca să nu-ți fie dulce la mâncare și să zici: Alții, vrednici fiind, nici pâine nu mănâncă, cu atât mai mult, eu, nevrednicul, cum să mănânc zeamă bună, vrednic fiind a mânca cenușă și țărână. Și, în toată mâncarea ta, tu totdeauna puțină cenușă să amesteci.
Iar la lucru, cu osteneală și cu smerenie să petreci, cugetând totdeauna, cum au viețuit Sfinții.
Iar cand va veni sfârșitul și ne va afla pe noi întru smerenie și grijă, atunci vom afla odihnă. De-ți va zice ție gândul tău că, în zi de praznic, bucate mai bune să faci, să nu-l asculți pe el, că nu trebuie să prăznuiești păgânește, că bucatele monahului sunt plânsul și lacrimile.
De vei auzi că te urăște pe tine cineva și te clevetește, să-i trimiți lui și să-i dai un mic dar, dupa puterea ta, încât, cu îndrazneală să poți zice în ziua Judecății: Iarta-ne nouă, Stăpâne, greșelile noastre, precum și noi iertam greșiților noștri.
De ar veni la tine cineva și îl vei vedea pe el de departe, stai la rugăciune și zi: Doamne, Iisuse Hristoase, izbavește-ne pe noi de clevetiri și cu pace să slobozești pe fratele acesta din acest loc.
De te vei lenevi a te scula noaptea la Utrenie, apoi să nu dai mancare trupului tău, că scris este: Cel ce nu lucrază, să nu mănânce, afară de boală ți de osteneală mare. Dar și de la cel bolnav si ostenit, cere Dumnezeu rugăciuni duhovnicești, ca acelea și fără trup se pot aduce lui Dumnezeu.
De ai clevetit pe fratele tău și te mustră cugetul, mergi de te închină lui până la pământ și zi: Iarta-mă, părinte, mă rog că te-am clevetit, pentru că moartea sufletului este clevetirea.
De-ți va aduce ție vreun frate, din dragoste, un dar, și-l știi că este mai sărac decât tine, să-i dai mai mult decat darul acela, zicând: Iarta-mă, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti rasplateasca cu bună plată.
De vei cerceta viețile Sfinților Părinți, atunci să începi și tu, chemând numele Domnului, ca să te întărească pe tine.
Și de ești bun, atunci să suferi ostenelile pe care le-ai început, dând slavă lui Dumnezeu, iar de nu le săvârșești, atunci să-ți ocăraști neputința și să-ți cunoști netrebnicia și să-ți smerești gândul tău, ca un ticalos și leneș. Și neîncetat să-ți mustri sufletul tău totdeauna, că atâtea a început și nu le-a sfârșit.
Iar de ai facut păcate trupești, să nu mai gândești cum le-ai facut pe ele, că se spurcă sufletul tău, ci, mai vartos, roagă pe Hristos, zicând: Doamne, Tu le știi pe ele și Tu de vei voi, le vei curăți pe ele, căci eu nu cutez nici a gândi la ele.
Iar de cunoști că te cercetează Dumnezeu pe tine, atunci să nu ți se înalțe inima ta, ci, mai mult, să zici: Pentru neputința si slăbiciunea mea, Dumnezeu face milă cu mine, ca sa rabd și să nu ma slăbesc. Că de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Său de la tine si vei pieri.
Dacă războiul desfrânării iți aprinde inima, să cercetezi de unde este începutul acestei lupte lăuntrice și să te îndreptezi; fie că va fi din multă mâncare sau băutură sau somn sau din mândria pe care o ai in tine, că ai fi mai bun decat mulți alții și slujești lui Dumnezeu sau de ai osândit pe cineva că a greșit, pentru că afară de aceste pricini, nu se începe războiul desfrânării întru oameni; și de-ți vei înfrâna pantecele și nu vei osândi pe nimeni de greșeală și de nu vei avea în tine gânduri că, adică, bine viețuiești și că placut este lucrul tău lui Dumnezeu, de te vei păzi de acestea, se va duce la tine războiul desfrânării.
De vei da cuiva vreun ban cu dragoste, iar, mai pe urmă, te vei mâhni în gandul tău, zicând că mult i-ai dat lui, tu să nu asculți gândurile tale, că dracești sunt.
Și, pe cât poți, în sărăcie și în lipsă să petreci, ca mai vârtos să ai trebuință să fii de toți ajutat.

[Cuvânt pentru monahi - Proloagele Vol. 1, Februarie 10]