Sfântul Antioh - despre vorbirea nefolositoare

"Deșarta vorbă și umblarea zadarnică se nasc din nefrica de Dumnezeu și din neașteptarea bunătăților celor viitoare. Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deșert niciodată. Că al Domnului este cuvântul că, com da seama, în ziua judecății, de tot cuvântul deșert, de vreme ce cuvintele deșarte nu aduc niciun folos sufletului. Drept aceea, de trebuință este nouă să ne înfrânăm cu sila și să nu dăm loc cuvântului celui deșert. Și se cade nouă, cu toată ferirea, să ne păzim inmia noastră și gura, și cele adevărate să grăim, ca niște oameni desăvârșiți și întregi, iar mai vârtos, noi cei care învățăm pe alții din cărți, ca să nu auzim zicându-ni-se nouă: "Cela ce înveți pe cel de-aproape, pe tine de ce nu te înveți?" [Rom. 2:21]
Că semn al deșertăciunii este pentru acela care necontenit grăiește, precum și la cartea Proverbelor s-a zis:

Gura neînchisă grăiește fără de rânduială și cel fără de minte înmulțește cuvintele. Și înaintea omului limbut să nu spui viața altcuiva [Pild. 13:3, 15:28]

Iar Iov zice prietenilor săi:

Voi să fiți muți, că tăcerea va fi vouă înțelepciune.

Și altul zice:

Fericit este omnul acela ce nu alunecă cu limba sa și acela ce trăiește fără de sfadă

Și iarăși:

Ține-ți limba ta, ca să petreci fără de sfadă. Cela ce nu izbutește vorbele, împuținează răutatea.

Dar zice și Ecleziastul:

Cuvintele celor înțelepți sunt dar, iar buzele celui nebun sunt potop cumplit. Că începătura gurii lui este răutatea.

Iar la proverbe zice:

Cel ce iubește viața își cruță gura sa.

Asemenea și Apstolul:

Tot cuvântul de rușine să nu iasă din gura voastră, fără numai ce este bun și de folos, ca să dea dar celor ce aud.

Deci, având, iubiților, atâtea mărturii, cu toată sârguința să ne îndepărtăm de vorba cea deșartă, cea fără de folos și, mai vârtos, de suflete vătămătoare, aducându-ne aminte totdeauna de cercetarea cea înfricoșătoare, pe care a hotărât-o Domnul, zicând:

Adevăr, zic vouă, că de orice cuvânt deșert ce vor grăi oamenii, vor da pentru el răspuns în ziua judecății Dumnezeului celui viu.

A căruia este slava, în veci!" [Proloagele Vol. 1, decembrie 30]

Read more »

Sfântul Ioan Gură de Aur - despre post

"Sunt mulţi care zic: "De ce trebuinţă este postul la cei care vieţuiesc în curăţie?" Dar aceasta este o întrebare a celor leneşi şi slabi. Că, cine a fost mai curat decât Adam? Şi încă şi pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru că ceea ce i-a zis lui: "Din toţi pomii ce sunt în Rai să mâncaţi, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi dintr-însul" [Fac. 2: 16, 17] - acesta este chip al postului. Şi de vreme ce de acest post a fost trebuinţă în Rai, apoi cu cât mai mult, afară din Rai este el trebuitor. Dacă, mai înainte de răni, era trebuinţă de ierburi vindecătoare, apoi, cu cât mai vârtos, în vreme de răni? Deci, până nu veni încă războiul asupra noastră, a fost trebuinţă de arme, cu cât mai mult acum, când stăm în mijlocul războiului poftelor? Încă să cunoaşteţi cât se mânie Dumnezeu, când se huleşte postul şi cât îl iubeşte pe cel ce îl ţine cu cinste. Adam n-a cinstit postul; [Fac. 3:6] drept aceea a auzit glasul Domnului, zicându-i: "Pământ eşti şi în pământ vei merge." [Fac. 3:19] Iată cât se mânie Dumnezeu când defaimă cineva postul, că moarte aduce asupra celui ce nu poartă de grijă de el. Dar, iată acum puterea postului. Că postul întoarce jumătate din calea ce duce la moarte. Pildă şi dovadă despre aceasta avem nu de la doi oameni sau trei, ci de la un popor întreg, al cetăţii celei mari a ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi întors cu pocăinţă şi cu post. [Iona 3:10] Şi aceştia, adică, neavând lege, nici ştiinţă de ceva, şi singuri şi-au pus lor lege: postul. [Iona 3:5] Deci, noi cum să ne lepădăm de acela pentru care avem o mulţime de dovezi? Că Moise şi Ilie, când voiau să se apropie şi să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi şi mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer. [3 Reg 17:5] Încă şi Însuşi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flămânzit, vreme de patruzeci de zile [Mt. 4:2], netrebuindu-I lui post, ci dându-ne nouă armă de biruinţă asupra a toată puterea diavolului." [Proloagele Vol. 1, decembrie 28]

Read more »

Sfântul Ioan Gură de Aur - despre milostenie

"Dacă nu voieşti să mori pentru Hristos, crezi oare că fără de moarte vei rămâne? Iată, cele într-o zi fără de voie urmează să le laşi, pe acestea de bună voie, pentru Dumnezeu, nu le dai. Au doară, nu sunt mari şi grele lucrurile acestea, că Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat pentru tine [I, Io. 4:9], iar tu nici pâine nu dai pentru El? Pentru tine S-a răstignit [I Cor. 1: 13, 23], iar tu treci cu vederea şi a da şi a milui. Şi ce este mai amar decât aceasta fărădelege? Că toate pietrele făcându-le El pentru tine, tu eşti mai tare decât piatra? Atât de mari pricini sunt, silindu-te pe tine, şi tu petreci în zgârcenie. Că, dacă nu dai pentru Cel ce a pătimit pentru tine, miluieşte măcar pentru îndurare: pentru cei legaţi să te umileşti, pentru cei bolnavi să te pleci.
Iar dacă nici acestea nu te fac pe tine iubitor de oameni, ca să poţi da cu lesnire, apoi adu-ţi aminte de Hristos, Cel ce a zis: "Nu cer, zice El, de la tine lucru mare [Mt. 11:30], ci numai pâine şi cuvinte de mângâiere. Nu-ţi zic ţie Izbăveşte-Mă pe Mine de sărăcie, sau dă-Mi Mie bogăţie. Ci puţină pâine cer, pentru mângâierea de foame. De voi cădea în temniţă, nu te silesc pe tine să Mă slobozesti din legături şi să Mă scoţi afară. Ci te rog ca să Mă cercetezi acolo şi să Mă vezi între cei legaţi. [Mt. 25: 42, 43] Pot, pentru aceste cercetări, şi plată să-ţi dau şi în veacul ce vine să te încununez. Că Eu voiesc şi poftesc să-ţi fiu ţie dator şi să-ţi dau o mică pricină de încununare. Pentru aceea, ajută-Mă şi Mă hrăneşte, că umblu pe la toţi, cerşind şi, înaintea uşilor stând, îmi întind mâna Mea şi doresc să fiu hrănit de tine. [Apoc. 3:20] Mă bucur, drept aceea, că înaintea a toată lumea te voi lăuda pe tine, când toţi vor auzi şi te voi arată pe tine hrănitorul Meu. Iar Eu, de vreme ce vă iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea vă învăţ să fiţi, adică, milostivi şi să spuneţi şi altora cele grăite de Mine. Iar, de nu veţi fi râvnitori acestora, nici pe alţii nu veţi învăţa, ruşinaţi veţi fi în ziua judecăţii şi de la faţa Mea lepădaţi. [Lc. 9:26]
Faceţi, drept aceea, toate acestea şi Eu voi mărturisi toate cele făcute de voi [Mt. 10:32], cu mare laudă şi nu Mă voi ruşina a zice: Gol am fost, şi voi M-aţi îmbrăcat, flămând am fost, şi voi M-aţi hrănit. [Mt. 25, 35:36] Dar, mai vârtos, Mă bucur că, prin acestea toate, moştenitori vieţii şi Împărăţiei cereşti vă faceţi.
Deci, acestea gândindu-le iubiţilor, să căutăm [Sir. 7:11] prin milostenie a câştiga mântuirea noastră şi bunătăţile cele veşnice, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor!" [Proloagele Vol. 1, decembrie 26]

Read more »

Cuvânt despre Nașterea Domnului

Cu ochii gândului țintă la locul acela al peșterii din Betleem, să lăsăm, fraților și noi acum simțirea inimilor noastre, să dea glas cântării ei de preamărire și de mulțumitoare închinăciune lui Dumnezeu, pentru venirea Lui la noi în trup omenesc, venirea cea plină de daruri, pe care o prăznuim astăzi, glasul cântării de taină, cutremurătoare și adâncă, pe care împreună cu Biserica o cântă astăzi toată creștinătatea din lume:

"Taină străină văd astăzi și preamărită, Cer se face peștera¹, scaun de Heruvimi, Fecioara²; ieslea, sălășluire întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu³, pe Care, lăudându-l îl mărim" [Irmosul la Nașterea Domnului].

Cu adevărat, fiecare dintre noi putem zice:

"Îți mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit și la mine și la mântuirea mea și a fiecăruia dintre noi, în ziua când Te-ai născut prunc și Te-ai făcut om, în peștera din Betleem".

Și cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat și puterile cerești, zicându-le: "Bucurați-vă împreună cu Mine, că am aflat și am adus acasă, oaia cea pierdută" [Lc. 15:6]. [Proloagele Vol. 1, decembrie 25]

Lc. 2: 13, 14
Lc. 2:9
Lc. 2: 11, 12, 16

Read more »

Parintele Sofronie - despre pilda vieții

"Când purtăm înlăuntrul nostru, în cugetul nostru, cuvintele evanghelice, atunci tot gândul ce corespunde acelei stări noi îl primim, iar tot ce se împotrivește, respingem. Și astfel, pătrunzând în cunoașterea duhovnicească nu numai ca intuiție, ci și ca înțelegere, ne zidim un temei mai trainic pentru a ne făuri mântuirea. Înaintea noastră se deschide întreg cuprinsul vieții cosmice, iar tot ce nu este plăcut lui Dumnezeu trebuie numaidecât să lepădăm. Domnul în pustie a fost ispitit de diavol. Și vedem că nu S-a oprit la niciuna din cele puse înainte de diavol, ci numaidecât le-a lepădat. [Mt. 4:1-11] Și El este Domnul nostru, și Învățătorul, și Dumnezeu. El este pilda noastră. [Io. 13:15] Vedeți, așa vom zidi viața noastră. Tot ce nu corespunde acestei pilde lepădăm, și tot ce corespunde, primim, și aceasta devine viața noastră."

Read more »

Sfântul Efrem Sirul - cuvânt despre pocăință și umilință

"Deșteaptă-te, o, leneșule, și urmează în viața ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt împreună cu tine, cum se nevoiesc și se sârguiesc pentru mântuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase și gura lor pururea laudă pe Dumnezeu, Cel fără de moarte.
Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se înfrânează, nu pe cei ce râd, ci pe cei ce plâng, nu pe cei ce cântă din fluiere, ci pe cei ce se roagă; nu pe cei cu râsul, care cântă cântece drăcești, ci pe cei ce cântă cuvinte duhovnicești; nu pe cei ce lăutăresc, ci pe cei ce citesc.
Să nu râvnești celor bogați, ci celor smeriți cu duhul. Mulțumește Domnului împreună cu David. Întru smerenia noastră și-a adus aminte de noi Domnul. [PS 135:23] Nu iubi pe cei ce se îmbată, ci pe cei ce flămânzesc și însetoșează. Nu pe cei iubitori de vrajbă și sfăditori, ci pe cei împăciuitori. Nu pe cei aspri și fără de omenie, ci pe cei pașnici și milostivi. Nu pe cei dârji, ci pe cei blânzi. Să nu te numeri cu ocărâtorii că ocărâtorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și toate ale lor sunt păcate. După cum zice Pavel: "La cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat. Ci și mintea lor este pângărită, asemenea și cugetul". [Tit 1:15] [Proloagele Vol. 1, decembrie 22]

Read more »

Sfântul Ioan Gură de Aur - despre întâmpinarea Crăciunului

"Deci și tu să faci asemenea, adică, prin acelea, prin care ai mâniat pe Dumnezeu, iarăși, prin acelea să-L rogi pe El acum. De l-ai mâniat prin jefuirea averilor, prin acelea te și împacă acum cu Dânsul: cele răpite să le împarți la cei năpăstuiți, încă și ceva pe deasupra să mai dai. Să zici ca și Zaheu: "Întorc împătrit acelora pe care i-am năpăstuit" [Lc. 19:8]. Iar de-ai greșit cu limba, cu aceea acum curate rugăciuni să înalți și pe cei ce te blestemă și te grăiesc de rău, tu să-i binecuvintezi ... Pentru aceea, să lepădăm toată nedreptatea și, așa, să începem a prăznui Nașterea lui Hristos. Să lepădăm clevetirea și osândirea. Să călcăm ținerea de minte și invidia și toate grijile lumești. Și, așa, întru aceste cinci zile pocăindu-ne, curați de toată răutatea să ne apropiem de Cel curat și fără de răutate, Dumnezeu, fiecare zicând: "Sufletul meu vreau să-l mântuiesc, ajută-mi mie, Doamne, ca să mă mântuiesc." Ce folos va lua omul, măcar de ar dobândi și toată lumea și sufletul său îl va pierde? [Mt. 16:26] Însă, aceasta nu spre osândire și judecată o grăiesc vouă, ci căutând mântuirea voastră, că adică să vă izbăviți de veșnicele chinuri, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor!" [Proloagele Vol. 2, decembrie 20]

Read more »

Sfantul Ignatie Teoforul - despre mucenici

"... Totul este credința în Hristos și dragostea. Vreau să mă asemăn lui Hristos, primind moartea de mucenic ca și El" - iar în Epistola către Romani zice: "Lăsaţi-mă să fiu de mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos." [Proloagele Vol. 1, decembrie 20]

Read more »