Că semn al deșertăciunii este pentru acela care necontenit grăiește, precum și la cartea Proverbelor s-a zis:
Gura neînchisă grăiește fără de rânduială și cel fără de minte înmulțește cuvintele. Și înaintea omului limbut să nu spui viața altcuiva [Pild. 13:3, 15:28]Iar Iov zice prietenilor săi:
Voi să fiți muți, că tăcerea va fi vouă înțelepciune.Și altul zice:
Fericit este omnul acela ce nu alunecă cu limba sa și acela ce trăiește fără de sfadăȘi iarăși:
Ține-ți limba ta, ca să petreci fără de sfadă. Cela ce nu izbutește vorbele, împuținează răutatea.Dar zice și Ecleziastul:
Cuvintele celor înțelepți sunt dar, iar buzele celui nebun sunt potop cumplit. Că începătura gurii lui este răutatea.Iar la proverbe zice:
Cel ce iubește viața își cruță gura sa.Asemenea și Apstolul:
Tot cuvântul de rușine să nu iasă din gura voastră, fără numai ce este bun și de folos, ca să dea dar celor ce aud.Deci, având, iubiților, atâtea mărturii, cu toată sârguința să ne îndepărtăm de vorba cea deșartă, cea fără de folos și, mai vârtos, de suflete vătămătoare, aducându-ne aminte totdeauna de cercetarea cea înfricoșătoare, pe care a hotărât-o Domnul, zicând:
Adevăr, zic vouă, că de orice cuvânt deșert ce vor grăi oamenii, vor da pentru el răspuns în ziua judecății Dumnezeului celui viu.A căruia este slava, în veci!" [Proloagele Vol. 1, decembrie 30]