Avva egipteanul - din toate lucrurile sa facem o parte și pentru Hristos

Se cade celui ce iubește pe Hristos, din toate lucrurile să facă o parte și pentru Hristos.
Când vei avea pâine bună să o cruți, pentru cei bolnavi, iar tu să mănânci pâine cu tărâțe, pentru Hristos.
De vei bea vin, să torni într-însul puțin oțet și să zici: Pentru Hristos, Cel ce a primit oțet. De vei mânca orice fel de poame, să nu te saturi, ci sa lași puțin, zicând: Aceasta-i partea lui Hristos.
De-ți vei avea căpătâiul moale, să-l lași deoparte și piatră să-ti pui, sub cap, pentru Hristos.
De-ți va fi ție frig, când dormi, să rabzi, zicând: "Unii nu dorm deloc".
Dacă te-ar vorbi de rău cineva pe tine, să taci, pentru Hristos, zicând întru tine: Și pe El, pentru mine, L-au vorbit de rău.
De-ți vei fierbe ție zeama, apoi să o lași nefiartă puțin, ca să nu-ți fie dulce la mâncare și să zici: Alții, vrednici fiind, nici pâine nu mănâncă, cu atât mai mult, eu, nevrednicul, cum să mănânc zeamă bună, vrednic fiind a mânca cenușă și țărână. Și, în toată mâncarea ta, tu totdeauna puțină cenușă să amesteci.
Iar la lucru, cu osteneală și cu smerenie să petreci, cugetând totdeauna, cum au viețuit Sfinții.
Iar cand va veni sfârșitul și ne va afla pe noi întru smerenie și grijă, atunci vom afla odihnă. De-ți va zice ție gândul tău că, în zi de praznic, bucate mai bune să faci, să nu-l asculți pe el, că nu trebuie să prăznuiești păgânește, că bucatele monahului sunt plânsul și lacrimile.
De vei auzi că te urăște pe tine cineva și te clevetește, să-i trimiți lui și să-i dai un mic dar, dupa puterea ta, încât, cu îndrazneală să poți zice în ziua Judecății: Iarta-ne nouă, Stăpâne, greșelile noastre, precum și noi iertam greșiților noștri.
De ar veni la tine cineva și îl vei vedea pe el de departe, stai la rugăciune și zi: Doamne, Iisuse Hristoase, izbavește-ne pe noi de clevetiri și cu pace să slobozești pe fratele acesta din acest loc.
De te vei lenevi a te scula noaptea la Utrenie, apoi să nu dai mancare trupului tău, că scris este: Cel ce nu lucrază, să nu mănânce, afară de boală ți de osteneală mare. Dar și de la cel bolnav si ostenit, cere Dumnezeu rugăciuni duhovnicești, ca acelea și fără trup se pot aduce lui Dumnezeu.
De ai clevetit pe fratele tău și te mustră cugetul, mergi de te închină lui până la pământ și zi: Iarta-mă, părinte, mă rog că te-am clevetit, pentru că moartea sufletului este clevetirea.
De-ți va aduce ție vreun frate, din dragoste, un dar, și-l știi că este mai sărac decât tine, să-i dai mai mult decat darul acela, zicând: Iarta-mă, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti rasplateasca cu bună plată.
De vei cerceta viețile Sfinților Părinți, atunci să începi și tu, chemând numele Domnului, ca să te întărească pe tine.
Și de ești bun, atunci să suferi ostenelile pe care le-ai început, dând slavă lui Dumnezeu, iar de nu le săvârșești, atunci să-ți ocăraști neputința și să-ți cunoști netrebnicia și să-ți smerești gândul tău, ca un ticalos și leneș. Și neîncetat să-ți mustri sufletul tău totdeauna, că atâtea a început și nu le-a sfârșit.
Iar de ai facut păcate trupești, să nu mai gândești cum le-ai facut pe ele, că se spurcă sufletul tău, ci, mai vartos, roagă pe Hristos, zicând: Doamne, Tu le știi pe ele și Tu de vei voi, le vei curăți pe ele, căci eu nu cutez nici a gândi la ele.
Iar de cunoști că te cercetează Dumnezeu pe tine, atunci să nu ți se înalțe inima ta, ci, mai mult, să zici: Pentru neputința si slăbiciunea mea, Dumnezeu face milă cu mine, ca sa rabd și să nu ma slăbesc. Că de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Său de la tine si vei pieri.
Dacă războiul desfrânării iți aprinde inima, să cercetezi de unde este începutul acestei lupte lăuntrice și să te îndreptezi; fie că va fi din multă mâncare sau băutură sau somn sau din mândria pe care o ai in tine, că ai fi mai bun decat mulți alții și slujești lui Dumnezeu sau de ai osândit pe cineva că a greșit, pentru că afară de aceste pricini, nu se începe războiul desfrânării întru oameni; și de-ți vei înfrâna pantecele și nu vei osândi pe nimeni de greșeală și de nu vei avea în tine gânduri că, adică, bine viețuiești și că placut este lucrul tău lui Dumnezeu, de te vei păzi de acestea, se va duce la tine războiul desfrânării.
De vei da cuiva vreun ban cu dragoste, iar, mai pe urmă, te vei mâhni în gandul tău, zicând că mult i-ai dat lui, tu să nu asculți gândurile tale, că dracești sunt.
Și, pe cât poți, în sărăcie și în lipsă să petreci, ca mai vârtos să ai trebuință să fii de toți ajutat.

[Cuvânt pentru monahi - Proloagele Vol. 1, Februarie 10]

Read more »

Sfântul Ioan Gură de Aur - despre frica de Dumnezeu și smerenie

Deci, să-ţi scrii în mintea ta, totdeauna, a doua venire a Domnului şi taina aceea înfricoşătoare, când

Judecătorul cel înfricoşător pe scaun va sta şi cărţile se vor deschide, faptele cele ascunse, desfrânările, furtişagurile, jefuirile, lăcomiile, defăimările, clevetirile, certurile, războaiele, necinstirile, se vor arăta.

[PS 9:4 Că Tu mi-ai făcut mie judecata şi dreptatea, şezut-ai pe scaun, Tu, Cel ce judeci după dreptate.
PS 74:7 Fiindcă Dumnezeu e Judecător; pe unul îl smereşte, pe altul îl înalţă.
PS 49:6 Şi cerurile vor vesti dreptatea Lui, că judecător este Dumnezeu.
Fc 18:25 El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?
Evr 12:23 Dumnezeu Judecător al tuturor
1Ptr 4:5 Ei vor da seama în faţa Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
In 5:22 Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului]

Pe acestea toate să le gândeşti, iar pe lângă acestea, ia aminte şi la focul cel nestins, care clocoteşte, apoi, şi la întunecimile de diavoli, stând împrejurul scaunului, precum şi la cercetarea neamului omenesc, dând răspuns fiecare după faptele ce a făcut.
Gândeşte-te, asemenea, şi la despărţirea păcătoşilor de cei drepţi, când dintr-o dată, toate ale păcătoşilor vor lua sfârşit.
Apoi, priveşte cu blândeţea, dreptatea, înţelepciunea, milostenia şi liniştea, răbdarea cea în primejdii şi celelalte fapte bune, pe cei ce le au, îi vor duce în Cereasca Împărăţie.
Iar rădăcina tuturor bunătăţilor este postul, precum şi calea tuturor răutăţilor este îmbuibarea. Că nu se cade a grăi de rău pe cel drept, pentru că cei ce clevetesc şi urăsc pe robii lui Dumnezeu, lui Hristos greşesc.
Pentru că sufletul, cel ce vrea să placă oamenilor şi slava lor o doreşte, nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu, măcar de ar face toate bunătăţile.
În trei chipuri se poate lipi de Dumnezeu, orice suflet cuvântător: ori prin credinţa cea fierbinte, ori prin frica lui Dumnezeu, ori prin învăţătura şi certarea de la Domnul.
Iar,

smerenia este vârf,

fiindcă rabdă cu bucurie clevetirile cele mincinoase şi cuvintele cele năpraznice. Că cel ce este smerit cu adevărat, asuprit fiind, nu se tulbură, nici nu zice ceva, jelindu-se, că a fost asuprit. Ci, primeşte asupra sa clevetirea ca un adevăr şi nu se mai îngrijeşte, certându-se cu oamenii, care l-au clevetit, ci iertăciune îţi cere. Ba încă, unii şi nume de defăimare şi-au făcut, măcar că nu erau vrednici de defăimare.

[PS 17:27 Că Tu vei mântui poporul celor umiliţi şi vei smeri privirea celor mândri.
PS 118:71 Bine-mi este mie că m'ai smerit, ca să pot învăţa îndreptările Tale
Flp 2:8 S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte – şi încă moarte de cruce!
Evr 5:8 Şi cu toate că era Fiu, din cele ce-a pătimit a învăţat ascultarea
Mt 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!]

[Proloagele, Vol. 1, Februarie 9]

Read more »

Parintele Porfirie - Întoarceţi-vă către Hristos

Nu mă gândesc la moarte.
Ce va voi Domnul.
Eu vreau să mă gândesc la Hristos.
Deschideţi-vă şi voi mâinile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos. Atunci va trăi înlăuntrul vostru. Şi veţi socoti că nu-L iubiţi mult, şi veţi voi să vă apropiaţi mai mult şi să fiţi una cu El.
Dispreţuiţi patimile.
Nu vă îngrijiţi de diavol.
Întoarceţi-vă către Hristos.
Pentru a se face asta, trebuie să vină harul. „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte” [Rugăciune la Sfânta Taină a Hirotoniei]. [Ne vorbeşte Părintele Porfirie, 2003]

Read more »

Parintele Porfirie - din Sfânta Scriptură izvorăsc toate

Din Sfânta Scriptură izvorăsc toate. Trebuie să o citiţi neîncetat, ca să aflaţi tainele luptei duhovniceşti.
În iubita mea Înţelepciune a lui Solomon, în capitolul al nouălea, scrie:

Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate cu cuvântul Tău, şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată, dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul Tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi. Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinici să înţeleg judecata şi legile [Înţ. Lui Sol. 9, 1-5].

Vedem aici pe înţeleptul Solomon cerând în chip atât de smerit de la Dumnezeu înţelepciunea Sa. Şi Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbelşugare! Toate aceste lucruri înţelepte pe care le scrie nu sunt ale sale. Sunt insuflate de acelaşi duh ca şi cuvintele canoanelor [Canoanele Utreniei - Minei] pe care le-au scris imnografii.
De aceea şi eu le iubesc mult. Pe ele să le citiţi, cu ele să vă desfătaţi. Astfel veţi dobândi dragostea dumnezeiască. [Ne vorbeşte Părintele Porfirie, 2003]

Read more »

Sfântul Efrem - despre nevoinţa călugărească

Fraţilor, nevoiţi-vă ca nişte ostaşi împărăteşti, până ce aveţi vreme, aceasta ştiind-o că, pentru cununa cea nestricăcioasă, ni s-a pus nouă nevoinţa, spre curăţirea păcatelor şi spre viaţa cea veşnică.
Faceţi-vă, dar, curată mintea cea întreagă, în toate faptele voastre, căci ea este maica ascultării. Încă să lepădaţi de la voi împuţinarea şi moleşirea sufletului şi să vă îmbrăcaţi cu credinţa cea curată, ca, văzând Domnul silinţa sufletelor voastre, să vă întărească pe voi cu toate faptele cele bune.
Să urâţi, pentru Domnul, lenevirea cea rea, cu toată puterea, precum şi năravul cel rău şi vrajba, aşa precum aţi lăsat pe părinţii voştri trupeşti, prietenii şi averile, că, dacă, de la început vă veţi slăbi cu gândul, apoi osteneală veţi avea şi pagubă.
De s-ar întâmpla nouă ceva rău, să nu cârtim, pentru Domnul, că, cela ce cârteşte pagubă îşi face lui, căci, după a sa înţelegere lucrează, şi nu după scopul duhovnicesc. Deci, tu, înţelept fiind, să nu urăşti pe fraţii cei mai slabi, nici să nu râvneşti la cei ce vieţuiesc fără de frică lui Dumnezeu.
Şi iarăşi zic: Să nu urăşti pe fratele tău, că poate, vreo patimă, pe care tu nu o ştii, l-a împresurat pe el, şi, pentru aceasta, a ajuns la neputinţă. Ci, mai vârtos se cade, a-l milui şi a te ruga pentru el, măcar de te-a şi supărat cu nemilostivirea sa, iar tu, te nevoieşte bine. Cunoaşte, iubitule, pe cele nestricăcioase şi aminteşte-ţi de văpaia cea veşnică care va arde pe cei păcătoşi. Să plângi, că ai greşit, încă şi pentru mine, păcătosul, să plângi, pentru ca iertare de păcate să ne dăruiască Domnul, a Căruia este slava, acum şi pururea şi-n vecii vecilor.
[Proloagele Vol. 1, februarie 5]

Read more »